luni, 21 decembrie 2009

20 de ani

Nu pot trece peste aceste seri, in asteptarea Craciunului, numai cu gandul la curatenie, cadouri, la cele cateva ore de odihna care vor urma.
Trebuie sa imi aduc aminte si de acel decembrie cenusiu din 1989. Imi amintesc sentimentul de uriasa presiune, necesitatea absoluta de a se intampla ceva, orice. Cum am venit acasa ca sa aud despre fuga lui Ceausescu, cum ne-am intors la Bucuresti ca sa aparam facultatea. Deruta si entuziasmul. Siguranta ca ceva bun se intampla, stupoarea in fata lucrurilor rele care se desfasurau. Frica, moartea.
Le adresez un gand celor care s-au dus fara a sti in ce fel sacrificiul lor va avea o finalitate.
Ma gandesc la aceste lucruri si la atatia oameni pierduti, la 20 de ani care au trecut, si gandul imi fuge la pregatirile pentru acest Craciun.
Afara strada e alba, acoperita de zapada, si deasupra stralucesc luminitele de Craciun. Cenusiul de-atunci a ramas doar in sufletul meu.
marți, 15 decembrie 2009

Hectic

Hectic este un cuvant englezesc care descrie uneori foarte bine viata mea - agitatie, graba, activitate intensa...

Casa mea ilustreaza bine in acest moment un anumit sens al acestui cuvant:


Totusi, pentru ca Tedi a plecat la bunici, am avut si eu timp in sfarsit pentru putin lucru manual.


Stiu ca sunt mult in urma cu pregatirile pentru Craciun. Dar sper sa razbesc...Astazi am reusit sa impachetez cadoul pentru perechea mea din jocul Csillei si il voi trimite maine.


Si tot astazi am primit doua pachete. Primul de la Csilla, care spune ca nu ea este ingerasul meu de Craciun, insa mi-a trimis un dar minunat! Nu stiu cum sa-ti multumesc draga Csilla pentru aceast gest extraordinar, chiar venit din partea unui inger!


Al doilea, o surpriza care m-a bucurat nespus! o sa va arat curand...

Pana atunci va doresc spor la treaba si la pregatirile pentru Craciun.
marți, 8 decembrie 2009

Mos Nicolae sau Mos Craciun

sau un ajutor al acestor doi batrani venerabili a fost vazut deja prin oras. In ciuda atmosferei cam tensionate create de alegeri, intalnirea cu Mosul ne-a descretit fruntile...

luni, 30 noiembrie 2009

Sfântul Andrei

La Tulcea, un frumos mozaic pe o cruce de lemn
Si cateva imagini de anul trecut de la pestera Sfântului, in comuna Ioan Corvin, in sudul judetului Constanta. Se spune ca Apostolul s-a adapostit aici cata vreme a crestinat populatia din Dobrogea. Peretii pesterii sunt acoperiti de iconite aduse de credinciosi.




Tedi pe lavita Sfantului si biserica cea noua, sfintita acum cativa ani.



vineri, 30 octombrie 2009

This is it!


Am fost aseara la film, si este cu adevarat un film despre ceea ce ar fi fost spectacolul This is it! la Londra, un spectacol modern si surprinzator si despre ceea ce a fost Michael Jackson cu adevarat, “the greatest performer of all times”. Nu cred ca expresia asta ii diminueaza pe alti artisti, numai ca subliniaza fascinatia pe care performanta lui Michael o are asupra privitorilor si o va avea mereu.

Filmul este compus din filmari de la repetitiile care se faceau la LA, si are un decupaj foarte fluent, este aproape ca un concert, interventiile si comentariile sunt minime, iar intreruperile sunt doar cele normale din timpul repetitiilor, MJ spune de cateva ori “that’s why we are rehearsing”… Oricum iese in evidenta faptul ca regizorul Kenny Ortega a facut filmul ca un omagiu pentru Michael, desi inca spun unii pe Internet ca Michael nu ar fi vrut ca un asemenea film cu el sa fie vreodata vazut de fani, pentru ca nu este 100%...

Poate ca nu e performanta lui de 100%, dar in acest caz un artist care nu a mai cantat de 10 ani, care nu canta la 100% din posibilitatile vocale si a carui voce suna ca pe discurile de acum 25 de ani, asta este cu adevarat exceptional si poate ca unii pasi de dans nu sunt atat “lansati”, dar Michael danseaza minunat si canta extraordinar… Michael este foarte slab, asta este evident, si pare fragil dar nu este deloc “pe moarte” sau “distrus” si sper ca cei care au zis asta sa-si spuna macar in sinea lor ca au fost nedrepti…

Pe scena sunt o mare parte din decorurile si seturile pregatite pentru Londra, si sunt prezentate aproape toate efectele speciale, dar dansatorii si Michael nu sunt in costume, cu exceptia unui moment din Thriller cand dansatorii sunt costumati in zombies si stafii, si la Smooth Criminal, Michael poarta sacou si palarie albe. Aproape tot timpul poarta ochelarii de soare. Dar mie mi-au placut mult hainele lui Michael cu care repeta, faptul ca avea tot timpul haina, camasa si tricou, arata foarte modern cu hainele suprapuse si largi, si foarte ...Michael Jackson. Poarta in unele secvente un tricou negru pe care scrie “I love music”, apare si cu niste sacouri gri sau bleu cu decoratiuni stralucitoare, dar si cu un sinistru costum negru cu revere ascutite, un singur rever cu strassuri… dar il reprezinta. Oricum in toate secventele de la repetitii arata mult mai bine, mai viu si mai impozant decat in aparitiile publice din anii 2000 si chiar fata de secventa cand anunta concertele de la Londra. Michael traia pe scena. Te intrebi in continuare de ce un artist care traia pe scena si-a “suspendat” viata timp de 10 ani…

Fata de Michael care se spune ca se rezerva pentru concerte, trupa face tot efortul sa se ridice la cel mai inalt nivel, sunt tineri si sunt extaziati de faptul ca au fost selectionati sa lucreze cu idolul lor. Ii spun “yes, sir”. Dansatorii dar si chitarista Orianthi creaza niste momente extraordinare. As fi vrut sa fiu acolo.

Filmul ne-a umplut de tristete si de nostalgie. Imi pare rau ca la Constanta nu s-a aplaudat, merita aplauze la scena deschisa. In sala erau pe jumatate spectatori tineri, dar si multe persoane de 40+ si multi copii de 10-15 ani, desi am fost de la ora 22:00. MJ are o noua generatie de fani.

Nu este drept ca Michael nu a avut parte de un come-back triumfal, dar cine a spus ca viata e dreapta? Nu e drept ca l-am uitat si atatia ani nu m-am mai gandit la el. Dar de-acum incolo nimeni nu-l va mai uita vreodata si toti cei tineri cand vor incepe sa cante si sa danseze vor descoperi cantecele lui si vor fi tot asa de fericiti si entuziasmati cum a fost si el odata.
luni, 19 octombrie 2009

Sculpturi in Paris

Am vrut sa scriu ceva despre Atelierul Brancusi de la centrul de Arta Moderna Georges Pompidou – pentru ca am ajuns si eu acolo si fireste am ramas incantata de privelstea absolut magica a sculpturilor – atat de multe, depuse ca ouale de pasare maiastra pe un camp imaculat, din materiale stralucitoare lemn, bronz si marmura , iar pe cealalta parte, atelierul cu toate uneltele mesterului si o soba veche, care readuc imaginea vechii case taranesti, in care am fost obisnuiti sa ni-l inchipuim pe Constantin Brancusi. De fapt, acum am simtit ca probabil nu este chiar asa, eu cred ca Brancusi a fost un cosmopolit si s-a adaptat bine mediului parizian, in curand dupa sosirea la Paris a fost prieten cu multi artisti ca Man Ray sau Amedeo Modigliani si in compania artistica a multor personalitati.


Imi aminteam ca Smaranda a publicat pe blogul ei un articol foarte frumos ilustrat si bine documentat, si dupa ce l-am recitit, am mai frunzarit cateva pagini pe Internet si am gasit insemnari foarte interesante despre lucrarile lui si despre femeile care l-au inspirat.
Deci ce as mai putea adauga, nefiind o erudita in materie de sculptura?

Totusi sculpturile sunt cele care ne atrag atentia in muzee sau in spatiile urbane, cu ele vrem sa ne fotografiem sau poposim alaturi de ele pentru un pic de odihna atunci cand plimbarea a fost lunga.

Asa ca m-am hotarat sa va mai arat alte statui pe care le-am intanit in Paris - nu cele care decoreaza podurile, palatele si catedralele, ci monumentele care strajuiesc pietele si bulevardele.

In apropiere de Petit Palais statuia lui Sir Winston Churchill, care poarta pe piedestal cuvintele sale nemuritoare "We shall never surrender."


Statuia a fost instalata in 1998 si este opera sculptorului francez Jean Cardot. In 2000 acelasi sculptor inaugura in apropiere statuia maresalului de Gaulle, in piata Clemenceau. Am citit ca au fost dispute legate de amplasarea statuii, cat si de statuia propriu-zisa pentru ca maresalul nu a dorit un asemenea omagiu. Totusi nepotul sau si-a dat aprobarea si la aproape 30 de ani de la disparitia generalului, statuia a fost ridicata, iar pe soclu sunt gravate cuvintele din memoriile sale de razboi : "Il y a un pacte vingt fois séculaire entre la grandeur de la France et la liberté du monde."

In piata Stravinsky, langa centrul Beauvais se vad statuile cinetice de Jean Tinguely si Niki de Saint Phalle. Facute ca o lucrare comandata de Primaria Parisului, ea a avut deasemenea suportul Ministerului Culturii si a fost inaugurata in 1983. Imi pare rau ca nu am pozat mai indeaproape cele 10 statui miscatoare, cu siguranta remarcabile.


Pe podul Bir-Hakeim, in apropiere de Turnul Eiffel si de sala unde a avut loc conferinta la care am fost, este o statuie intitulata "La France renaissante" a sculptorului danez Holger Wederkinch, inaugurata in 1930.



Pe Avenue de Sevres, am intalnit un centaur inedit al sculptorului francez César Baldaccini. Am citit ca o alta lucrare a sa se afla in cartierul La Défense - Degetul mare, insa acolo nu am putut ajunge in putinul timp pe care l-am avut.

Si in final chiar in Muzeul de Arta Moderna de la centrul Pompidou, am regasit mobilele lui Alexander Calder langa picturile lui Joan Miro. Ma fascineaza miscarea si culoare acestor creatii cinetice. De mult mi-as fi dorit sa-mi iau o replica a unui mobil al lui Calder, se gasesc in art shopurile marilor muzee, dar din pacate nu am un spatiu in care sa-l pun in valoare, asa ca ma bucur sa descopar originalele in Muzeele europene in care am avut norocul sa ajung.

joi, 1 octombrie 2009

Ziua internationala a cafelei

Am ajuns in aceasta dup-amiaza acasa si am aflat de la radio ca a fost ziua internationala a cafelei. Nu am timp sa caut informatii despre aceasta sarbatoare, dar prin aceasta insemnare vreau sa-i transmit toata dragostea mea bunei si aromate cafele de dimineata care imi este prietena de atatia ani :-)

De ani de zile ajung prima in birou si pun cafeaua de dimineata, un filtru intreg. Abia cand cafeaua ajunge in cestile noastre, incepe cu adevarat ziua, cu glumele, planurile si provocarile ei. Cea mai buna cafea? Fara indoiala, cea de la cafenelele Tim Hortons din Canada (acest lant nu este inca in Europa, asa ca nu fac reclama nepermisa :-) Asa ca de cate ori cineva ajunge in Canada, aduce cate o cutie mare care sa ne ajunga mai multa vreme.


De ziua cafelei, mi-am adus aminte de cardul textil pe care i l-am facut acum cativa ani sotului meu de ziua lui. O ceasca de cafea.

miercuri, 16 septembrie 2009

Sfarsitul vacantei

Nu stiu care dintre cele doua minunate calatorii facute in aceasta vacanta mi-a placut mai mult.

Prima ne-a purtat in frumoasa insula Thassos, unde verdele padurii de maslini, albul monumentelor antice si albastrul marii s-au contopit sub lumina calda a soarelui, si unde peisajul atat de armonios si apa marii te faceau sa uiti de scurgerea timpului si sa savurezi locul cu legendele lui, de parca ai fi fost acolo de la inceputul istoriei.



A doua calatorie ne-a dus la mii de kilometri de casa, si a fost genul: o zi, un oras, dar numai un asemenea tur de orizont iti poate da prilejul sa vezi atatea minunatii, cascade involburate, catedrale cu vitralii vechi de sute de ani, lacuri pe care plutesc barci cu panze albe, si deasupra carora zboara zepeline si baloane, piscuri de stanca si pajisti verzi, castele ca in povesti, piete pline de parfum si de culori, carusele si muzee, si cate si mai cate.






Pe drumul de intoarcere, am incercat nostalgia locurilor unde nu am ajuns, pe langa care am trecut si nu ne-am putut opri, unde am fi putut face o noua cunostinta sau imbratisa un vechi prieten. De aceea cred ca cea mai frumos moment de suflet al acestei calatorii a fost reintalnirea cu Simona si Dragos, pe care nu i-am mai vazut de doi ani, si intorsi apoi acasa, ultima zi a vacantei ni s-a parut cea mai frumoasa, cu toate ca norii erau intunecati si marea cam cenusie.


In final, succes la scoala! De atatia ani inceperea scolii este pentru mine un nou inceput, plin de iluzii, si sper ca aceste minunate calatorii sa ne fi adus entuziasm si dorinta de invatatura (si lui Tedi si mie :-), si energie pentru un nou an de munca in asteptarea vacantei viitoare.
luni, 24 august 2009

Rasarit de soare, apus de soare



M-a mirat ce multa lume a iesit in zori sa admire rasaritul! Merita pe deplin, este un spectacol minunat. Pescarusii se scufunda in aceste valuri de lumina in fiecare dimineata.



Apusul pe lac este mai cald, iar culorile prevestesc toamna.
sâmbătă, 15 august 2009

Ziua Marinei

De sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului este hramul Bisericii noastre. Poza este facuta in alt anotimp. Astazi a fost multa lume la slujba tinuta de Arhiepiscopul Tomisului.

Dupa slujba, am strabatut pe jos traseul traditional de Ziua Marinei, din centrul orasului, prin piata Ovidiu pana pe faleza. Am ajuns dupa ce s-au incheiat festivitatile de dimineata, insa ne-am bucurat de o zi insorita, de imaginea linistita a marii, si de o plimbare in care am avut timp sa admiram ...

un frumos mozaic de Ion Titoiu la fantana arteziana de langa Lupoiaca



Piata Ovidiu cu Muzeul de Arheologie si statuia

moscheea

nave de razboi in rada portului, decorate de sarbatoare



monumentele dedicate marinarilor pe faleza Constantei